Prezentarea oraşului Valea lui MihaiLocalizarea oraşului Teritoriul administrative al oraşului Valea lui Mihai este situate în partea de Nord – Vest a judeţului Bihor. Intravilanul cât şi extravilanul aparţinător oraşului se încadrează în unitatea de relief de câmpie, în zona de câmpie înaltă subcolinară a Câmpiei Careiului (Nyirului). Configuraţia hidrografică a localităţii este dominată de numeroase pârâuri, printre care cele mai importante sunt Moca şi Salcia. Lungimea totală a cursurilor de apă este de 14 km. Suprafaţa totală a teritoriului administrativ al oraşului Valea lui Mihai este de 7345 ha din care teren agricol este 5277 ha şi păduri 1264 ha. Intravilanul stabilit este 1114,95 ha, din care nucleul de bază este de 970 ha aprobat de Consiliul Local al oraşului Valea lui Mihai. Suprafaţa totală a teritoriului administrativ al oraşului Valea lui Mihai este de 7.345 ha din care :
Lungimea totală a cursurilor de apă ( pârâul Moka şi Salcia ) este de 14 km. Din datele existente în P.U.G. preliminar a oraşului Valea lui Mihai rezultă că oraşul are un intravilan stabilită la 1114,95 ha din care nucleul de bază cu 970 ha aprobat de Consiliul Local al oraşului Valea lui Mihai. Suprafaţa de 973 ha are următoarele funcţiuni :
Procentul de 5,70 mp/locuitor nu acoperă necesarul faţă de un necesar de 16,50 mp/locuitor Geologia localităţii Valea lui Mihai se delimitează în două orizonturi : Orizontul formaţiunilor Panoniei ca roca de bază a formaţiunilor geologice care formează subasmentul şi orizontul formaţiunilor de suprafaţa maternare. Din punct de vedere geotehnic pământurile din cuprinsul perimetrului oraşului Valea lui Mihaisunt predominant nisipoase, prafoase, sau prafoase nisipoase. Hidrografic teritoriul oraşului se încadrează în bazinul Crişurilor, sub zona Ierului. Apa subterană se găseşte la adăncimi variabile dealungul perimetrului oraşului. Astfel în zona centrală apa freatică sa interceptează la adăncimi de 2,50 m, în zona gării la adăncimi de 3 m. În anotimpul ploioase nivelul apei subterane se ridică la 0,81 – 1,00 m. În adăncime apa se găseşte la orizontul de până la 200 m exploatabile. Sursa de alimentare cu apă a oraşului este constituită din 3 foraje cu caracter de explorare exploatare cu adăncimea de 100 m cu debitul de apă furnizată de fiecare din ele de cca. 18 mc/oră. In multe gospodării individuale necesităţile de apă potabilă sunt rezolvate prin folosirea drept sursă a stratului freatic captat fiind prin intermediul făntănelor de mică adăncime ( 10 – 15 – 40 m ). Ca şi resurse naturale se pot aminti : lemn de salcăm ( esenţa tare ) pentru construcţii, combustibil, argila pentru cărămidă, apa termală, exploatare de ţiţei, gaze. Altele surse minerale locale le constiuie exploatările de nisipfolosite pentru construcţii ( mortar pentru zidărie şi tencuieri ) pentru fabricarea BCA. În perspectiva datorită conţinutului de cuarţ, poate fi găsită nisipului şi alte destinaţii industriale. Localitatea este situată la o distanţă de 8 km de graniţa cu Ungaria, iar pe drumul naţional D.N.19 la cca 67 km nord de Oradea traseu Diosig – Săcuieni Bihor – Tarcea – Valea lui Mihai – Satu Mare. Oraşul Valea lui Mihai este străbătut de DN19 cu o lungime de cca 12,50 km. Lungimea totală a străzilor este de 46 km din care cca 19 km modernizate şi 27 km nemodernizate. Lungimea căilor ferate în direcţia Oradea – Satu Mare respective Ungaria este de cca 9 km. În partea Nord a oraşului la limita intravilanului se află o zonă de pădure cu valoare ecologică şi peisagistică cu regim special de protecţie – parcul dendrologic – cu suprafaţa de cca 3,5 ha. Parcul din zona terenului de sport cu suprafaţă de cca. 2 ha cu specii de foioasă şi răşinoasă.
Istoria oraşului Primul atestat scris despre Valea lui Mihai datează din 20 august 1270. În 1312 primeşte de la regele Karol Robert drept de a percepe vamă. Denumirea oraşului este atestat în diferite documente ca Nogmyhal, Nagmihal, Nochmihal, Nogmichaly, Nogh Myhalfalva. În perioada 1332-1337 are aceeaşi mărime ca şi oraşul Gyula. În perioada corviniană este amintită printre cele 18 oraşe ale judeţului Bihor, în 1459 primeşte dreptul de a organiza târg. În 1587 turcii incendiază localitatea iar populaţia evadează. După plecarea turcilor populaţia revine şi trece la credinţa reformată. Biserica se reconstruieşte, clopotul turnat la Oradea în 1491 se găseşte şi astăzi în turnul bisericii. În sec. XVI – XVII numărul locuitorilor este foarte mic. În secolul XVIII începe formarea moşiilor mari ca: moşia Stubenberg, Bujanovics, Gencsy, Slavy şi Bernat. Recensământul din 1800 atestă 1594 de locuitori. În 1844, 1930, 1989 Valea lui Mihai este declarat oraş. În 1871 se construieşte calea ferată, între Debreţin şi Satu Mare, iar în 1887 tronsonul Debreţin-Oradea. Până la începutul primului război mondial are loc o dezvoltare economică, în principal a industriei alimentare şi agriculturii iar în 1883 se înfiinţează prima bancă. După primul război mondial Valea lui Mihai aparţine judeţului Sălaj. Infrastructura se dezvoltă în special în perioada interbelică. Deceniile comunismului au restructurat şi oraşul Valea lui Mihai. În anul 1952 se înfiinţează C. A. P. – ul (colectivizarea se desfăşoară în perioada 1952 – 1962), în 1949 I.A.S. – ul, în 1941 fabrica de conserve Arovit (ulterior naţionalizat de către regimul comunist) şi în 1961 Liceul Teoretic. În 1968 ia naştere Spitalul în castelul Bujanovics.
Populaţie În 1988 numărul locuitorilor este de 13243 de persoane, iar cu ocazia recensământului din 1992 oraşul numără 10438 de persoane din care 8832 maghiari, 1340 români, 213 rromi şi 23 alte naţionalităţi. Acest număr în 1997 este de 10520 şi de atunci se modifică constant în jurul acestui număr. În 2002 oraşul numără 10317 de locuitori din care 8768 maghiari, 1430 români, 92 rromi.
Sănătate Spitalul înfiinţat în 1980, după ce a devenit independent de Spitalul Orăşenesc Marghita, funcţionează ca Centru Medical cu o secţie de interne de 20 de paturi. Sunt trataţi cca. 800 – 900 de bolnavi pe ani. Centrul este dotat cu ecograf, ECG, laborator. Cu ajutorul Primăriei a fost înfiinţat Centrul de permanenţă în anul 2004, iar în prezent se desfăşoară procesul de extindere şi modernizare a Serviciului de Ambulanţă. Cele şapte cabinete medicale de familie şi cele două cabinete de stomatologie sunt pilonii asistenţei medicale din oraş.
Învăţământ Învăţământul în oraşul Valea lui Mihai este reprezentat prin: creşă, grădiniţe, Şcoala Generală cu clasele I – VIII şi Liceu Agricol. Predarea în aceste unităţi se face bilingv: atât în limba română cât şi în limba maghiară.
Comunicaţiile În oraşul nostru sunt prezente următoarele companii de telecomunicaţii: Romtelecom, Orange, Cosmorom, Zapp, Connex, Astraltelecom. Pe lângă aceste firme româneşti, datorită faptului că graniţa este la doar 6 km au acoperire şi companiile maghiare Vodafon Hu, Pannon GSM Hu, T-Mobil Hu.
Locuinţe şi terenuri Oraşul nostru are 3351 de locuinţe proprietate privată, 80 de locuinţe ale statului, şi 11 locuinţe a căror proprietari sunt cultele religioase. 1579 de locuinţe sunt dotate cu apă potabilă, 1452 are sistem de canalizare din reţea public sau sistem privat.
Odihnă şi agreement Oraşul deţine un teren de fotbal, unde are loc pregătirea mai multori generaţii de tineri. În cadrul căminului cultural sau al sălii de sport îşi desfăşoară activitatea mai multe echipe cu caracter sportiv. Sala de sport în acelaşi timp este şi centrul activităţilor sportive pentru populaţie.
Servicii comunitare Valea lui Mihai are secţie de poliţie orăşenească, de frontieră, de transport feroviar, grupul de pompieri care aparţine de Brigada Crişana, Vamă feroviară şi rutieră.
Natură şi mediu Parcul dendrologic, grădina unui lăcaş domnesc (actualmente Spitalul orăşenesc), este considerată una dintre cele mai frumoase parcuri ale judeţului Bihor. Din cauza rarităţilor de plante şi pomi ocrotiţi prin lege, acest parc este considerat o rezervaţie.
Informare asupra movilelor de nisip şi biodiversităţii în oraşul Valea lui Mihai Zona nisipoasă Valea lui Mihai face parte din Câmpia Nirului (Valea lui Mihai – Carei) de-a lungul frontierei cu Ungaria. Din punct de vedere fizico-geografic prezintă o continuare a Câmpiei Nisipoase Nyirség care totalizează o suprafaţă de 457000 ha. Denumirea Câmpiei Nirului şi-a primit denumirea de la mesteacăn (Betula pendula) care în urmă cu 230 ani era mult mai răspândită. Originea este eoliană, nisipurile interfluviilor dintre văiile părăsite a fost spulberate de vânturile din sfârşitul Würmuluiadică în timpul ultimei glaciaţiuni. Direcţia vânturilor N, NV în perimetrul oraşului Valea lui Mihai sunt caracteristice brazdele de vânt, grămezi eoliene , coastele martori si dunele parabolice cu latura vestică neevoluată.
Solurile oraşului Valea lui Mihai. O caracteristică structurală a dunelor din oraşul Valea lui Mihai o constitue prezenţa unor straturi suprapuse denumite orizontul feruginoase. Grosimea lor variază de la 2 cm până la 40 cm originea lor a fost explicată prin infiltrarea apelor de precipitaţie care au scos materialul feruginos din sol către orizonturile mai adânci. Adâncimea până unde ajunge depinde de cantitatea precipitaţiilor căzute. Economia de apă a nisipurilor feruginoase este mai bună. Apele provenite din precipitaţii rămân pe o perioadă mai mare de timp în zona sistemului radicular. Rădăcinile se răsfiră lateral devenind mult mai dezvoltate. Straturile feruginoase sunt mai bogate în materii nutritive, frânează şi mişcarea ascendentă a apei micşorând evaporarea acestea a apei fapt important în lunile secetoasă de vară. Dunele de nisip cu orizontul feruginoasă au o stabilitate mai mare faţă de acţiunea a vântului. Dunele de nisip din oraşul Valea lui Mihai sunt într-o stare relativ bună în pădurile de salcâmi totalizând aproximativ 378 ha. Aceste păduri se află în proprietatea Consiliului Local Valea lui Mihai. În proprietate privată dunele de nisip au fost nivelate rămânând intacte aproximativ 30 ha care a fost cultivată cu viţă de vie.
Vegetaţia Specii arborescente indigene se întâlnesc în arboretele naturale de pe solurile nisipoase în zona Pasztorgaz: stejar pedunculat (Quercus robur) şi în măsură mai mică cireşul (Prunus avium), arţarul tătăresc (Acer tataricum), părul pădureţ (Pirus), mesteacănul (Betula pendula), plopul alb (Populus alba) şi rare exemplare de cer (Querrcus ceris), iar dintre arbuşti alunul (Corylus avelleana), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare), porumbarul (Prunus spinosa), măceşul (Rosa canina) slaba moale (Euonymus europaea), slaba râioasă (Euonzmus verucoasa) spinul cerbului (Ramnus cathartica), cornul (Cornus mas), socul negru (Sambucus nigra), socul negru. În interdune se găsesc: aninul negru (Alnus glutina), călinul (Vibrum populus), răchite (Salvix capreea); la marginea zonei nisipoase de depresiuni se mai găsesc: frasinul comun (Fraxinus excelsior), ulmul (Ulmus minor).
Tipuri de păduri artificiale: pe coame şi coaste de dune Tipuri artificiale au fost identificate pineto - salcâmete, plopete de plopi hibrid pe suprafeţe plane şi interdune largi Salcâmete cu subarbore de soc negru diseminat în interdune joase umede Plopete cu plopi negru hibrid se găsesc izolate în petice mici în Pasztorgaz
Lacul de acumulare valea lui Mihai Construită în anii 1960 de CAP Valea lui Mihai pentru irigarea culturilor legumicole. După anul 1990 a fost asanată de mai multe ori, în prezent fiind desecată apărân vegetaţia spontană. |